Mănăstiri


Caracalu













Ctitorul acestei manastiri a fost Antoniu Caracal, împărat Roman (211 după Hr.), de la care îsi trage si numele. Prădată în sec. XIII, Andronie al II Paleologul a înzestrat-o, asigurându-i existenta. Mai târziu in 1530, a fost reînoită de către Petru-Vodă-Rares (Domnul Moldovei), iar sotia sa, doamna Ruxandra, i-a răscumpărat metoacele în 1670. Iubitor pentru acest sfant lăcas, Petru-Rares a trimis pe Proto Spătarul Petru cu multi bani, poruncindu-i ca să zidească o mănăstire frumoasă la malul mării. Acesta însă,, fiind lacom de bani ca si Iuda, a zidit o bisericută si s-a întors în tară, spunând domnitorului că a făcut cum i-a poruncit. Domnitorul însă, aflând adevărul, s-a supărat foarte si voia să-i taie capul. Proto Spătarul Petru,— ca să-si scape viata, a promis că va ridica manastirea cu cheltuiala sa. Asa a si făcut (1534). Si întorcându-se în tară, cu bună ispravă, domnitorul l-a iertat si l-a primit cu mare cinste. Mai târziu, însusi domnitorul si cu Proto Spătarul, s-au dus in Sfantul Munte, unde s-au călugărit, luând domnitorul, numele de Pahomie. Aici s-au săvârsit amândoi, în viată sfânta si in fapte de milostenie crestinească. Biserica este măreată, zugrăvită artistic, în stil bizantin.— Chmovie, cu peste 109 călugări; azi 64, de neam greci. In interior are si 19 paraclise. Sfinte moaste: o părticică din Sfantul Lemn; Capul Sfantului Apostol Bartolomeu; Degetul cel mic de la mâna dreaptă al Sfantului Ioan Botezătorul; Capul Sfantului Policarp (episcopul Smirnei); mâna stângă a Sfintei mucenite Marina. De asemenea se afla si particele de la: Sfintii Mucenici arsi în Nicomidia; Sfantul Mercurie; Sfantul Ioan cel Milostiv; Sfantul Haralambie; Sfantul Averchie; Sfantul Orest si Sfantul mucenic Ghedeon. Arhitectura bisericii are elemente in stil moldovenesc. Aici se afla o icoana facatoare de minuni pictata de un necunoscut la 1540. In 1700, un incendiu a distrus toata manastirea cu exceptia icoanei (la care a ars spatele iar fata a ramas intacta).

Această mănăstire este închinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel și se află între Mănăstirea Lavra și Iviru, puțin mai sus de mare. Are o poziție foarte frumoasă, fiind înconjurată de livezi. Primul ctitor al ei a fost împăratul roman Antonin Caracal (211-217) de la care și-a luat și numele. A fost însă de multe ori distrusă, ca și celelalte mănăstiri.

În secolul al XVI-lea, mănăstirea a fost distrusă de către pirați. Voievodul Moldovei, Petra Rareș, a răscumpărat de la turci toate metoacele pe care aceștia le răpiseră și a refăcut mănăstirea, dimpreună cu biserica mare. Turcii au dat voie să se refacă mănăstirea, dar cu condiția să nu fie mai mare decât fusese înainte. De aceea Mănăstirea Caracalu are incinta foarte mică. Zidirea ei s-a făcut în felul următor:

Petra Rareș, voievodul Moldovei, a trimis pe unul din spătarii săi de încredere la Sfântul Munte zicându-i: „Să mergi la Sfântul Munte și să zidești Mănăstirea Caracalu". Și dându-i aur din destul l-a slobozit pentru a împlini porunca.

Ajungând spătarul Petru, căci așa îi era numele, la Sfântul Munte și văzând sărăcia în care erau mănăstirile a început să facă milostenie. Dând în dreapta și în stânga, aurul s-a împuținat. Atunci s-a apucat și a făcut mai întâi arsanaua mănăstirii, zidindu-i un turn înalt de pază. Apoi s-a apucat de refacerea mănăstirii, dar aurul s-a terminat în curând, lucrările fiind doar la jumătate. Aflând voievodul Moldovei de cele întâmplate, i-a trimis răspuns spătarului, zicându-i: „Eu ți-am dat aur din destul; dacă nu vei termina mănăstirea, unde îți stau picioarele acolo îți va sta și capul!".

Auzind spătarul acest cuvânt s-a înfricoșat și, trimițând răspuns în Moldova, a poruncit să i se vândă moșiile iar aurul să-i fie trimis în Sfântul Munte. Făcând așa a reușit să termine mănăstirea, după care a rămas și el în mănăstire primind haina monahală sub numele de Pahomie.

Se spune că și Petru Rareș înainte de moarte s-a tuns în călugărie, luând și el tot numele de Pahomie.

În pridvorul bisericii mari al mănăstirii, în partea stângă se află pictați voievodul Petru Rareș și boierul Petru, fiind amândoi îmbrăcați în haine călugărești, în biserică, la iconostasul din dreapta se află icoana Sfinților Apostoli Petru și Pavel, icoană făcătoare de minuni.

Printre multele odoare Mănăstirea Caracalu are o bucată din Lemnul Sfintei Cruci, capul Sfântului Apostol Vartolomeu, părticele de la Sfântul Mucenic Mercurie, Sfântul Ioan cel Milostiv, Sfântul Mucenic Pantelimon și de la mulți alți sfinți.

Numărul călugărilor ce se nevoiesc pe tot teritoriul mănăstirii este de 60.

Mănăstiri



Noutati


Sfântul Mucenic Cosma Protosul

El a fost Protos al Sfintei Chinotite în momentul în care susţinătorii unirii cu romano-catolicii, ca urmare a politicii ecleziastice a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și a Patriarhului ...

Mai mult

Sfântul Cuvios Petru Atonitul

Cuviosul Petru a fost de neam grec, cu rânduiala ostaş şi voievod. El a venit la călugărie în acest chip: fiind trimis cu multe feluri de oşti la război în Siria, s-a întâmplat ca ostile greceşti ...

Mai mult

Cuviosul Gherontie Athonitul

Mănăstirea Vuleftiria era situată lângă mare, acolo unde se află astăzi Chilia „Sfântul Elefterie” a schitului „Sfânta Ana”. Datorită aşezării sale, mănăstirea era deseori ataca ...

Mai mult

Cuviosul Nou Mucenic Ignatie Athonitul

Sfântul Nou Mucenic Ignatie s-a născut în satul Eski Zagora (Stara Zagora) din ţinutul Târnovo şi a fost botezat Ioan. Când Ioan era încă copil, părinţii săi, Gheorghe şi Maria, s-au mutat în or ...

Mai mult

Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul

Pe Cuviosul Atanasie, cel vrednic de laudele celor fără de moarte, l-a odrăslit în viaţa cea muritoare şi omenească cetatea cea mare Trapezunda şi a învăţat carte în Bizanţ, iar munţii ...

Mai mult

Sfântul Nil Athonitul

Acest Sfânt Nil s-a născut la Morea. Fiind ieromonah, a mers împreună cu unchiul lui la Sfântul Munte Athos şi acolo s-a nevoit până la capătul zilelor lui ca zăvorât la un loc muntos şi pustiu ...

Mai mult

Siluan Athonitul

Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită - pe lângă părinţi - din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, ...

Mai mult

Maxim Cavsocalivitul (13 ianuarie)

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacr ...

Mai mult